Stagflația este acea stare a economiei caracterizată prin 3 fenomene concomitente și anume: scăderea ritmului de creștere economică, creșterea ratei șomajului, concomitent cu o inflație ridicată.
Conceptul de STAGFLAȚIE a fost menționat pentru dată în anul 1965 de către fostul ministru de finanțe din Marea Britanie, Iain Macleod într-un discurs în parlamentul Regatului Unit, atunci când Marea Britanie s-a confruntat pentru prima dată cu o recesiune economică coroborată cu o inflație ridicată șomaj.
„”Acum avem cel mai rău din ambele lumi – nu doar inflație pe de o parte sau stagnare pe cealaltă, ci amândouă împreună. Avem un fel de situație de „stagflare”. Și istoria, în termeni moderni, este într-adevăr făcută.”
Interesant este că până la mijlocul anilor 1960, ciclul economic era caracterizat de o scădere a producției, care de obicei provoca deflație, adică scăderea prețurilor, iar inflația și recesiunea erau considerate ca fenomene ce pot avea loc în același timp.
Totuși, în anii 1970 unele state s-au confruntat cu o creștere semnificativă a prețului petrolului, ce a produs o creștere a prețurilor produselor și implicit o scădere a producției. Pentru a contracara recesiunea, băncile naționale au intervenit printr-o emisiune monetară excesivă, ce a cauzat, în final, inflație.
Pornind de la aceste evenimente istorice, economiștii oferă următoarea explicație pentru cauzele apariției Stagflației.
În primul rând, stagflația poate rezulta atunci când economia se confruntă cu o creștere rapidă a prețului petrolului, care face ca producția să fie costisitoare și mai puțin rentabilă, urmată de o politică guvernamentală bazată pe măsuri excesive de stimularea a masei monetare, ce crește prea repede oferta de bani.
Cristian Marinescu
