Articolul a aparut in revista CURȚII DE CONTURI A ROMÂNIEI nr. 14/2017
” Parteneriatul public privat ” este un termen generic pentru toate tipurile de relații create între sectorul public și cel privat cu scopul de a atrage întru-un proiect resursele sectorului privat și expertiza acestuia în vederea realizării unui bun/unor bunuri destinate prestării unui serviciu public și/sau în vederea operării unui serviciu public de calitate și la costuri minime. Un parteneriat public privat reprezintă, în principiu, orice formă de cooperare între sectorul public și cel privat, însă, în funcție de legislația specifică fiecărei țări, modul de formare al acestor parteneriate diferă de la un sistem juridic la altul și poate îmbrăca mai multe forme cum ar fi:
- contract de asociere în participațiune,
- contract de concesiuni,
- contract de lucrări sau servicii.
Deși interesele inițiale ale membrilor unui PPP sunt diferite, societatea privată fiind orientată către profit, iar instituția publică fiind interesată în primul rând de respectarea principiilor de economicitate, eficiență și eficacitate în utilizarea fondurilor publice,scopul final este același și anume finanțarea, construcția, renovarea, gestionarea sau întreținerea unor bunuri prin intermediul cărora se dorește oferirea unor servicii publice de calitate.
În această lucrare ne propunem să prezentăm modul în care parteneriatul public privat ar putea fi folosit ca posibilitate de finanțare a investițiilor publice în România, precum șirolul Curții de Conturi în auditarea acestor parteneriate.
Având în vedere diversitatea formelor de cooperare între sectorul public și cel privat, nu există o definiție standard a termenului de ” parteneriat public privat ”, însă există percepții diferite cu privire la acest tip de parteneriat, în funcție de modul de organizare a administrației publice proprie fiecărei țări, de legislația specifică precum și de politica macroeconomică a guvernelor.
Autor: cristian marinescu
